Product Description
Cea mai inconfortabila carte a anului editorial 2009. – Stefan BorbelyTradarea criticii este o excelenta naratiune eseistica o naratiune subiectiva inevitabil iritanta (fiind vorba de viata literara si de opiniile radicale ale unui prozator care nu ezita sa scrie ceea ce crede despre colegii sai) cu portrete ce se tin minte uneori foarte crude alteori luminoase dominate de superlative… Meritul ei dincolo de calitatile literare este acela de a deschide o dezbatere reala despre viata noastra literara in care grupurile se confrunta si isi confectioneaza propria istorie si propria mitologie. Nicolae Breban vine si tulbura apele enervand probabil pe multi daca nu pe toti. – Eugen SimionCartea lui Breban e una puternica neconcesiva sulfuroasa emotionanta prin miza ei optimista prin militantismul ei pasoptist si prin dorinta autorului de a infrunta prejudecatile si ridicolul in numele idealului tineretii lui care era idealul autonomiei esteticului in numele marii creatii – spre care a aspirat continuu – si in numele natiunii romane de care nu ii e rusine sa vorbeasca. Dar e o carte greu de clasat. Surprinzatoare prin oralitatea ei debordanta prin colocvialitatea ei dezlantuita. (…) Seamana cu un aeropag al destinelor tradate preschimbat in pledoarie si discurs de imbarbatare. Si totusi ceva in tinuta de condotier a autorului ma indeamna sa asociez discursul acestei carti cu acela al unui general roman dupa o batalie pierduta sau indecisa undeva in Nordul germanic sau in fata altei batalii care ar trebui cu orice pret castigata. (…) Intregul discurs se intemeiaza pe ideea de decadere a spiritului ofensiv pe ideea de pierdere a vechilor virtuti si asertiunile par a veni din partea celui care a cunoscut in tinerete o glorie si o maretie greu de egalat. (…) Enuntul patetic involburat al discursului lui Breban – marcat de furie de candoare de deznadejde si de speranta – este capabil sa absoarba portrete minunatele lui portrete insotite de celebrele jerbe de epitete brebaniene. In aparteu sunt limpezite situatii literare (de exemplu rolul Europei Libere si al Grupului de Dialog Social este foarte atent si nemilos analizat) ne sunt oferite amintiri nepretuite pentru istoria literara cu nu putine idei. Pe unele dintre ele le-am adoptat deja pentru ca m-au convins. – Eugen NegriciCreatia literara spiritul critic au fost profund afectate de polarizarea etica si politica dupa sfarsitul comunismului romanesc. Etica si politica si-au depasit limitele chiar fara ca ele sa ajunga la o reala putere si autonomie. Publicul literar subtiat de noile interese proprii unei lumi deschise s-a risipit si asistand la luptele fratricide ale scriitorilor si criticilor care sub tiranie fraternizasera in numele impunerii sau cel putin al mentinerii criteriilor de arta si valoare. A urmat un razboi intern mai ales paraliterar sau cu pretext literar care continua. Cele cateva corectari necesare numite revizuiri au fost inlocuite de atacuri excomunicatoare. Falsa comunicare (auto)triumfala a produs un bine aparent si un rau esential. Raul vine din casa. Breban il constata si-l asuma: Vina orbirea a fost si este a noastra intr-un fel ne meritam subclasarea. Prozatorul scrie o carte de cunoscator gandita cu o intelegere vie o carte necesara realitatii noastre literare de ultima ora dar si pentru un timp foarte larg despre o literatura si o critica tradate si mai putin traduse. Pentru ca tradare a fost o stim bine doar nu e vreun secret fer(m)ecat. – Marian Victor BuciuDincolo de titlul provocator (mai provocator decat cel al cartii lui Eugen Negrici) Tradarea criticii se constituie intr-o pledoarie pentru literatura vie si pentru intoarcerea tuturor critici poeti si prozatori deopotriva la uneltele lor. Abandonarea fantasmelor politice si a sterilelor jocuri de putere literara si intoarcerea la creatia majora pot fi in opinia lui Nicolae Breban premisele unei noi epoci culturale in istoria romanilor. Autorul nu priveste rolul literaturii din unghiul ingust al scriitorului ci din cel larg al natiunii intregi a carei constructie ca natiune moderna a inceput si s-a bazat pe literatura ei. Prezentul din pacate e un spectru nu are consistenta si nici directie. Nici nationala nici europeana. In acest haos axiologic Breban propune ca reper dominant tiranic chiar buna si batrana valoare estetica. E un pariu pentru care sta chezasa insasi opera brebaniana post-comunista cel putin la fel de importanta ca aceea de dinainte de 1989. – Razvan VoncuExtrem de important un Nicolae Breban viu de o forta uimitoare de gandire si re-gandire a sinelui si a lumii. Practic una dintre valentele cartii este si aceasta: de repunere in chestiune a sinelui si de re-alegere re-asumare – nelesnicioasa caci pana la urma pasi spre asumare au fost constituiti (si) de acest eseu – a destinului literar personal. O asumare care implica transcenderea conditiei locale nationale in sens de restrangere a literaturii la un fel de provincialism cultural inspre un statut superior. Cu toate acestea daca Tradarea criticii nu poate asigura o buna digestie culturii si literaturii actuale prin problemele ridicate si prin felul ei inedit de a se configura ca un discurs complex despre lume doar o preconceptie ne-ar determina sa dam dreptate obisnuintelor contemporane in dauna celei dintai. La urma urmei Dostoievski si depasirea lui sunt doar un iluzoriu efect de perspectiva. O chestiune de reprezentare. Care am vazut cate capcane ascunde. Credem insa ca Tradarea criticii va prilejui benefice seisme si re-interogari. – Adriana Teodorescu
