Product Description
Aceasta carte face parte din colectiaSintezea edituriiInstitutul European. Din cuprins: Cele trei Europe De la natiunile medievale la tarile protestante Moartea regilor nasterea Natiunii Febra nationalitatilor 1917: Nationalismul si revolutia Pozitiile refractarilor. O asemenea lectura a spatiului european cu durate si etaje multiple necesita desigur un acut spirit critic si o notabila forta constructiva. Orizontul in mare e cel definit in timp de studiile comparatiste cu trimiteri anume la scoala lui H. Pirenne si de achizitiile inca mai des puse la lucru. Religiile comparate devin si ele un istrument in delicata reconstructie deloc surprinzatoare la autorul acelei Politique comparee (1990) subscrisa impreuna cu Bertrand Badie. Referintele din text si aparatul critic indica de altfel o certa aplecare spre studiile de sistem care au influentat sensibil discursul contemporan. Nu ne vom ocupa in aceste marginalia de textul insusi prea dens pentru a fi comentat sistematic. Unele consideratii ar putea fi insa utile cititorului roman mai ales pentru definirea chestiunii in propria-i tara. Dupa obisnuita motivatie preliminara cu trimiteri la discutiile curente pe tema natiunii si nationalismului autorul cauta a circumscrie istoric si geopolitic Europa pentru a defini Estul prin imperium si Vestul printr-o feudalitate capabila sa nasca particularisme generatoare apoi de natiuni. Estul a ramas grosso modo conservator fie ca era dominat de otomani sau de rusi in timp ce Vestul a pus la lucru elemente mai dinamice de schimbare (urbanism burghezie institutii formative etc.) iar Europa Centrala s-a definit in timp ca un mixtum enigmatic fluctuant in continua metamorfoza. Daca Vestul a produs preeminent tipul contractual de natiune Centrul a stimulat un tip etno-cultural de care se leaga genetic atitea convulsii din ultimele doua secole. Analisti de data mai recenta pun deja problema natiunii pe un alt teren mai pozitiv raportind-o la munca si creatie cum face Robert B. Reich in The work of nations (1991) intemeind pe o cultura a muncii pregatirea noastra pentru secolul XXI. Transnationalitatea economiei este deja un fapt si va deveni probabil unul inca mai semnificativ. Asistam la ne asigura autorul in numele unei atitudini globaliste care sacrifica istoria traditia de dragul eficientei supranationale. Problema e inca departe de a-si epuiza resursele. Produs al uniformizarii introduse de statul modern (J. Wallerstein) artefact cultural si patologic (Benedict Anderson) sau chiar izvor al natiunii acolo unde aceasta nu exista inca (E. Gellner) nationalismul se arata a fi un fenomen labil si complex care se sustrage oricarei definitii complete. Un echivoc funciar il invaluie pretutindeni. Exista analisti ce condamna chiar natiunea fiindca e prea mare pentru a solutiona probleme la nivel local sau regional si totodata prea mica in perspectiva economiei si strategiilor globale. Ezita inca asupra locului pe care tebuie sa i-l atribuie. A fost semnalata mai demult (Boyd C. Shafer) folosirea abuziva a termenului aplicat indistinct fara a se tine cont de zona geopolitica si de contextul istoric. Nu s-au luat in seama destul nici sugestiile comparatismului metoda indispensabila si in acest domeniu.
