Product Description
Aceasta carte face parte din colectiaSintezea edituriiInstitutul European. Din cuprins: Nasterea statului national Nasterea statului national Marile descoperiri. Nasterea imperiilor Nasterea capitalismului Renasterea Reforma si Umanismul Nasterea unui model de monarhie temperata. Anglia 1689-1815 Revolutia franceza. La sfarsitul secolului al XIII-lea din punct de vedere teritorial Europa apare in esenta constituita. Secolele marilor migratii care au dus la stabilirea popoarelor pe continent au luat sfarsit. De aici inainte fixarea populatiilor este deja infaptuita si nu se va mai modifica defel. La marginile continentului continua totusi o infruntare care face sa fie inca instabile frontierele orientale ale popoarelor de aici. Intre germanism si lumea slava continua lupta pentru dominarea Europei orientale. In sud-estul Europei ultima aceea a turcilor este la inceputul secolului al XIV-lea in plina expansiune. Aceasta Europa ale carei trasaturi sunt deja conturate a inceput sub influenta marilor civilizatii mediteraneene sa capete o identitate proprie cu contributia populatiilor celor mai evoluate. Nascuta in Grecia oraselor cetati dar raspandita de cucerirea romana pe teritoriile pe care le-a anexat Imperiul civilizatia greco-romana constituie fondul comun pe care Europa si-a construit destinul. Ea isi regaseste in aceasta civilizatie originea conceptiilor sale politice bazele unei tehnici inca rudimentare canoanele estetice o gandire filosofica si fara indoiala prima tentativa de a realiza un imperiu universal avand tendinta sa se intinda pana la capatul lumii cunoscute. Dar adevarata baza a acestei identitati europene se regaseste fara indoiala mai putin in aceasta civilizatie greco-romana care nu s-a raspandit pe intreg continentul si mai mult in crestinism veritabil principiu unificator dupa prabusirea entitatii politice romane. Principiu unificator relativ totusi daca tinem cont ca aceasta credinta comuna provine din doua izvoare diferite. Europa occidentala si Scandinavia apartin credintei romane care a patruns vehiculata de germanism si in Ungaria si Polonia. Din contra Europa orientala si lumea slava din Balcani si-a luat religia si civilizatia din Bizant. In felul acesta au luat nastere doua ale caror destine vor fi permanent diferite. Dar aceasta nu are importanta. Dincolo de numeroasele diferente principiul unitatii salasluieste in spiritul europenilor. Nascuta din exemplul roman ideea de Imperiu este prezenta in faramitarea medievala. Intarita de constiinta fortei unificatoare a credintei crestine aceasta da nastere unor tentative in care intentia a biruit realitatile. Imperiul lui Carol cel Mare sau Sfantul-Imperiu de nationalitate germanica vestigiu al unitatii pierdute dainuie si inspira politica statelor. In secolul al XVI-lea Carol de Habsburg – Carol Quintul. – Tutelar al demnitatii imperiale va impinge visul nebunesc al unitatii Europei crestine pana la epuizarea fortelor propriului imperiu intr-o intreprindere utopica ! Succesorii sai de la Madrid si de la Viena vor incerca in termeni mai noi sa-i reia proiectele. Fara ca visul pierdut al unitatii sa dispara cu totul o alta realitate tinde sa se impuna incepand cu secolului al XIV-lea cea a entitatilor nationale. Faramitarea in mici unitati fizice face sa se impuna treptat statul-natiune ca o realitate traita inainte de a fi gandita. Acesta este format sau dominat de un popor avand constiinta prin limba sa identificarea cu un suveran prin obiceiuri sau traditii ca apartine unei comunitati specifice diferita de comunitatile vecine. Rezolvand problema pacii interne pe care Imperiul roman la apogeul sau a stiut sa o mentina lupta pentru hegemonie a devenit legea raporturilor intre natiunile vecine cele mai puternice incercind sa-si intinda dominatia asupra intregului continent. Se poate spune ca de acum inainte a inceput sa dainuiasca principiul unitatii continentului din punct de vedere politic. Filip al II-lea sau Napoleon nu-si vor concepe politica pe baza unei unitati pierdute ci in termenii supunerii natiunilor Spaniei sau Frantei. In schimb la nivelul culturilor intelese in sensul antropologic al termenului se regaseste principiul unitatii care nu tine cont de frontiere pentru a nu retine decat trasaturile unei civilizatii comune. Europa umanistilor Europa negustorilor Europa artistilor Europa filosofilor Europa savantilor o intreaga unitate transnationala se construieste in liniste cu pasi marunti invizibili ai generatiilor si secolelor punand bazele unei identitati pe care o ascund cavalcadele cuceritorilor sau zgomotul bataliilor. Dar in zorii secolului al XIX-lea tocmai aceasta Europa isi afirma existenta si deschide caile spre viitor.
