Frigul ca remediu pentru barbatii singuri – Sorin Catarig

Frigul ca remediu pentru barbatii singuri – Sorin Catarig

13,20 lei

Detalii

SKU: el170776 Categories: , Tag: Brands: .

Product Description

Sorin Catarig (n. 1961 Nasaud) a publicat in volumul colectiv oZone friendly (2002) coordonat de O. Nimigean debutind un an mai tirziu cu Unele consideratii asupra tehnicii salvarii aparentelor. A doua sa carte Moarte printre stabilopozi a aparut in 2006 cu o prefata de Antonio Patras Sub aparenta oarecum anodina amintind strategiile de autoocultare ale lui Mircea Ivanescu scrisul lui Sorin Catarig stapaneste o poetica indrazneata si rafinata care nu inhiba deviindu-le spre livresc pulsiunile subconstientului vitale pentru literatura dar nici nu le permite sa se dezlantuie. In cartea sa vocile se instaleaza a la Antunes metalepsa face mereu trecerea de la fictiune la realitate si inapoi nenumarate chipuri contururi grupuri bizare identificate generic ies fulgurant la rampa instituind o atmosfera spectrala lirismul dizolva micile structuri epice pe care autorul are bunul instinct de a nu le explicita paralogismele inlantuite pince-sans-rire imping in grotesc un discurs ce mimeaza uneori vulgata stupida a simtului comun. Comedia este adusa in fata pentru a urmari la adapostul ei ironic autoironic discret sau apasat carnavalesc intr-o compozitie similara varseanului the organized sound o tema a scrisului in care se stravad atit cit trebuie filigranul existential si miza ontologica. Sorin Catarig: un extraordinar scriitor fata de care critica n-ar trebui sa (mai) ramina datoare. O. Nimigean Melancolic ba chiar atrabilar de-a binelea incit si usor mizantrop scrisul lui Sorin Catarig isi gaseste punctul arhimedic intr-o neasteptata si stenica incredere in posibilitatea soteriologica implicata de tehnicile fabulatorii ale literaturii. Citindu-l pe Catarig ai zice ca nimic nu-i atit de meschin pe lumea asta incit sa nu poata fi transsubstantiat inr-o fraza poetica adica fraza cu sintaxa gramaticala verosimila dar cu o asintaxie logica pe masura lumii mimate. E aici o anume fibra meivanesciana decelabila tocmai in acest pathos al increderii in posibilitatea salvarii prin literatura. Care la Mircea Ivanescu se hibrideaza / hybrideaza cu un egal pathos al neincrederii in literatura. Pe acesta din urma Sorin Catarig nu-l are. El crede in literatura pentru ca nu mai crede in nimic altceva. Iar textele-document ale credintei lui sunt cum se vede remarcabile. Radu Vancu