Farrago – Yann Apperry

Farrago – Yann Apperry

18,11 lei

Detalii

SKU: el58124 Categories: , Tag: Brands: .

Product Description

Premiul GONCOURT DES LYCEENS Franta 2003 DE NEOCOLIT DE CITIT SI … DE RECITIT! Cu FARRAGO odisee prodigioasa a unui grup de marginali traind intr-un catun uitat al Americii anilor ’70 Yann Apperry semneaza o veritabila capodopera si se impune ca una dintre cele mai mari sperante ale literaturii acestui inceput de secol. L’ExpressSUA iarna lui 1972. Pe cand Apollo XVII isi desfasoara misiunea de aselenizare pe colinele Taurus-Littrow iar B-52-urile survoleaza Vietnamul lansandu-si bombele asupra Hanoiului in Farrago un orasel pierdut in nordul Californiei in care viata curge inainte molcom si insipid Homer Idlewilde vagabond prin optiune si poet prin vocatie se lanseaza intr-o aventura menita sa confere existentei lui banale semnificatia unui destin. Prin intermediul lui Homer cititorul purtat de la o poveste la alta face cunostinta cu o galerie intreaga de personaje – Duke rezidentul si sfantul de la groapa de gunoi a orasului Elijah fierarul Lisa frumoasa oarba Fausto bacanul filosof si roscata Ophelia prostituata si iubita lui Homer – figuri pitoresti ale unei Americi care se refuza oricarui cliseu. FRAGMENT DE ROMAN: Cand am ajuns la bordel Reverendul tot nu-si revenise si l-am lasat pe o canapea in salonul mov. In timp ce urcam scarile spre camera Opheliei le-am vazut pe Piquette si pe Charleen una cu un prosop ud si cealalta cu o sticla de Bourbon. Apoi atunci cand in mai putin de cinci minute am coborat la parter alergand dupa Jim Rookey care avea in mana un revolver si urla tot felul de prostii l-am surprins pe Poach in plina conversatie cu cele doua gazde. Ii revenise roseata in obraji si chiar parea in largul sau. Intalnirea mea cu Jim Rookey a fost asadar dintre cele mai scurte. Ajuns la usa am intrat fara sa bat si-am dat de un tip cat toate zilele imbracat cu niste pantaloni de culoare gri cu o camasa de satin rosu si cu o palarie neagra stand in picioare in mijlocul camerei cu un revolver intr-o mana si cu o sticla in cealalta. Ophelia era aproape de fereastra si vazandu-i pentru o clipa mana miscandu-se am avut satisfactia sa descopar ca inca mai purta inelul de logodna. Fata ei era scaldata de lacrimi si de cum m-a vazut m-a strigat pe nume. S-ar fi aruncat in bratele mele daca Jim Rookey n-ar fi indreptat arma spre ea.- Deci el e! El e! a zis Rookey intorcandu-se spre mine cu o privire atat de ratacita incat nu parea un barbat ci un copil de la orfelinat unul dintre acei copii tristi de dimineata pana seara care nici nu stiu ca Dumnezeu ne-a dat o gura ca sa cante si buze ca sa zambeasca dupa cum zicea directoarea. Rookey se agatase de arma ca de un colac de salvare iar in mana lui revolverul era doar un impresionant pistol de plastic. Daca trage mi-am zis din el o sa iasa un jet de apa…