Bunica Alba – Silvia Kerim

Bunica Alba – Silvia Kerim

18,60 lei

Detalii

SKU: el195301 Categories: , Tag: Brands: .

Product Description

Aparuta in a treia editie la editura Carminis pe hartie ca matasea cu ilustratiile in culori pastelate ale Mihaelei Dinu-Pitigoi Bunica Alba a fost editata prima data in 1986 la editura Ion Creanga intr-o vreme in care povestile ne tineau de frig si de foame si potoleau nevoia de miracol in vietile noastre atat de cenusii pe-atunci. Chiar scriitoarea marturiseste in prefata cartii: Bunica Alba a aparut intr-un an in care bisericile si satele romanesti cadeau distruse de buldozere. Intr-un an in care bunicile se randuiau de cu noapte la cate o coada pe scaunele anume asezate prin preajma alimentarelor cu vitrinele inghetate de ger ca sa poata aduce acasa cate ceva de mancare nepoteilor care dardaiau sub plapumi prin blocurile lasate fara caldura. Intr-un an in care doar credinta in Dumnezeu ne ingaduia sa speram intr-o viata mai buna. Bunica Alba este chiar mama scriitoarei de la care Silvia a mostenit dragostea si harul de a imagina povesti. Internata pentru o aprindere de plamani la un spital pe la inceputul anilor ’80 mama Silviei si-a petrecut Craciunul adunandu-i in jurul ei pe toti copiii abandonati in spital ca sa le spuna povesti. Iar cand a plecat acasa insanatosita ea a fost condusa pe culoarele lungi si inguste ale spitalului de doua infirmiere cu ochii lucind in lacrimi si de sapte copii mici care se agatasera de poalele paltonului pentru ca ea Bunica Alba sa nu mai plece de langa ei si sa ramana iarasi singuri. Si pentru ca in aceasta carte se afla povesti care s-au nascut din intamplari adevarate ca si cea de mai sus Silvia a inscris intr-o caseta la sfarsitul fiecareia si Izvorul povestii. Unele dintre aceste marturisiri sunt de-a dreptul induiosatoare: Catelul Costica a existat cu adevarat. Si Oficiul Postal pe care el il pazea a existat candva intr-o casa boiereasca distrusa de buldozere odata cu strada aflata pe langa biserica Sf. Vineri. Ori: Am scris povestea asta cu gandul la ideea de Sacrificiu si la sentimentul de Recunostinta!. Ori: …Am scris povestea asta intr-o iarna urata cu ger uscat. Mama mea Bunica Alba ma parasise intr-o noapte de aprilie rece lasandu-ma singura pe lume desi langa mine mai era o parte din familia mea. Atunci m-a cuprins ca o boala trainica teama de singuratate. Si dorul dupa copilaria mea.